RELIGIE
Libertatea religioasă este garantată de constituția Chinei, deși organizațiile religioase care nu dispun de o aprobarea oficială pot face obiectul unei persecuții de stat. Estimările demografice religioase, în China, variază. Un sondaj realizat în 2007 a evidențiat faptul că 31,4 la sută dintre chinezii de peste 16 ani erau religioși, în timp ce un studiu din 2006 a constatat că 46% din populația Chinei era religioasă.
De-a lungul mileniilor, civilizația chineză a fost influențată de diferite mișcări religioase. Conceptul chinez de „San Jiao” („trei doctrine” sau „trei religii”) include confucianismul, budismul și taoismul, iar din punct de vedere istoric, au avut un impact semnificativ în modelarea culturii chineze. Elemente ale acestor trei sisteme de credință sunt de multe ori încorporate în tradiții religioase populare sau folclorice. O sondare a opiniei, făcută în 2008, a sătenilor din mediul rural, din șase provincii, a evidențiat faptul că:
„mai mult de două treimi din auto-proclamații credincioși, religioși, (sau 31,09 % din toți sătenii eșantionați) nu fac, sau nu se pot identifica în mod clar credința lor ... Acești oameni cred că există puteri supranaturale care domină sau influențează puternic soarta ființelor umane, iar ei cred că soarta lor poate fi schimbată prin oferirea de sacrificii pentru divinități sau strămoșii. Aceste credințe și practici sunt adesea adânc înrădăcinate în cultura tradițională chineză și în obiceiurile comunităților locale.”
De-a lungul mileniilor, civilizația chineză a fost influențată de diferite mișcări religioase. Conceptul chinez de „San Jiao” („trei doctrine” sau „trei religii”) include confucianismul, budismul și taoismul, iar din punct de vedere istoric, au avut un impact semnificativ în modelarea culturii chineze. Elemente ale acestor trei sisteme de credință sunt de multe ori încorporate în tradiții religioase populare sau folclorice. O sondare a opiniei, făcută în 2008, a sătenilor din mediul rural, din șase provincii, a evidențiat faptul că:
„mai mult de două treimi din auto-proclamații credincioși, religioși, (sau 31,09 % din toți sătenii eșantionați) nu fac, sau nu se pot identifica în mod clar credința lor ... Acești oameni cred că există puteri supranaturale care domină sau influențează puternic soarta ființelor umane, iar ei cred că soarta lor poate fi schimbată prin oferirea de sacrificii pentru divinități sau strămoșii. Aceste credințe și practici sunt adesea adânc înrădăcinate în cultura tradițională chineză și în obiceiurile comunităților locale.”
Templul Guoqing de pe Muntele Tiantai, construit în 598 dHr, a fost locul de fondare a ramurii Tiantai a budismului chinez
Un sondaj realizat de Horizon Research Consultancy Group, în 2007, a remarcat faptul că persoanele care se identifică drept budiștii alcătuiesc 18 - 19% din populația adultă din China, în timp ce creștinii cuprind în jur de 3-4%, iar musulmanii aproximativ 1% . Unele dintre minoritățile etnice din China practică religii etnice unice: Dongbaism este religia tradițională a poporului Nakhi, Moism este religia populațiilor Zhuang și Ruism este credința etnicilor Qiang. Religia tradițională indigenă a Tibetului este Bon, însă cei mai mulți tibetani practică budismul tibetan, în forma Vajrayana.
Templul Cerului, un complex de cladiri taoiste.